am auzit o voce lovindu-se de pereți
știe cineva dintre oameni vreun cântec
eu
nu am vrut să trișez ultima zi
de la viață
fără niciun folos
imediat
am vrut să mă întorc
de teamă că va trebui să împart
lunga tăcere de după
învălmășala promisă

am pus un buștean în jar cu gândul că poate
nu avem unde să mergem
ferecați în cuvinte
în trupuri precum în văzduhuri

ne țineam de povești
cunoscând spre deliciul
divin
răul mai mult