Elegia Visătorului Fără Leac

Romanticul — visător incurabil,
purtând pe umeri povara unei lumi nescrise.
Cine l-ar putea judeca
când singura lui vină e setea de absolut?

Locuiește în țara unde granițele sunt de abur:
un regat numit, simplu, Vis.
Acolo, păcatele îi sunt spălate de dor,
căci nu sunt decât cioburile unui ideal
prea mare pentru o lume atât de strâmtă —
jertfele unei iubiri care n-a învățat să ceară,
ci doar să fie.

Acolo, poezia încetează să fie cuvânt.
Ea devine catedrală, operă de artă,
zămislită în inima templelor stelare,
unde sângerează lumină în loc de tăcere.
Cine să-l prindă de mână, cine să-l știe?
Doar visul în care s-a aruncat fără plasă,
singurul martor al aventurii sale mute.
Căci în afara ta, lumea e un deșert de piatră
dacă nu ai învățat să porți în piept
izvoarele care să o satureze.

Nu există zări, nici sori, nici mare,
dacă nu le-ai zidit mai întâi în tine.
Ești propria ta lume, propriul tău templu,
sau nu ești deloc.

Camelia Opriţa: cartea publicată în anul 2019: Cuvântul deschide gândul omului