în existență-n frunte moartea ducem,
caleașca mă așteaptă-n veci să sui
o! moarte tu, că mult tu ești de dulce-mi
din oameni chinuri cum tu faci statui.

în pat etern și umbra să se culce-mi
dar încă-n ceasuri amurgire nu-i,
în existență-n frunte moartea ducem,
caleașca mă așteaptă-n veci să sui.

e moartea duh, e viața gând pe cruce-mi
în trupul faptelor precum un cui
isprăvi prin care-n patimă căzui,
cu zeamă rară pe hârtii ne ungem,
în existență-n frunte moartea ducem...