de-aș fi sentința visurilor tale
ți-aș fi licoare-n inimii clondire
al gândurilor zgomot să ne mire,
enigme în ciocniri ca de metale.

a vieții ață-i tot mai mult subțire
și tot mai mult vin clipele letale
în miezuri adevărurilor ale
și-n a eternității întețire.

femei am două, tu și sacra moarte,
asupra voastră plouă cu senin
pe-obrazul său un demiurg să-l poarte.

pe drum de flori grădini mi se cuvin
precum pe căi de preacuvinte-o carte,
a mângâia tăcerile puțin.