În Capernaum așteptam.

Animale și paseri imaginare
Răsăreau din umbre orizontale.

Fără mâini, picioare și depărtări
împovărat de suflet pământul
privea din cer în adânc.

În Capernaum strălucea o stea.

Umbrele luminilor ei mă înconjurau
Și înălțau din ele adânciri.

Lovit, strivit, uitat, înfometat pe cale
Mi-am lăsat somnul mereu altundeva.

În Capernaum a rămas tot ce sunt.

Am luat doar patul și trupul pe care
Le-am dus spre orizontul îndepărtării.

Vindecarea e singura împlinire pe care
Credința, fapta, rugăciunea și dragostea
Încă mi le poartă pe deasupra lumii

Și coboară în ființă din întrupare.