Privesc nestingherit
Cum zidul e clădit
Și pe pașii tăi moi
Pământul pică-n doi.

El te dorea nespus
Destinului supus
Doar soarta cea acerbă
Scria pașii de vervă.

Cazi iar în uitare
Tu, drag frățioare
Ți-o spun tu crezi oare
În povestioare?

Nimic iar de ascuns
Trecutul m-a pătruns
Și se repeta brusc
Ca pe alei cu vâsc.

Monolog cu mine,
Sufletul îmi vine
Și ciudată artă
Să cad iar de pradă.

Dar poate că acum
M-am deșteptat c-un tun
Și am mușcat din foi
Destinul și pe oi.

Licăre speranța
Mai bine ca în Franța
Nici la Dubai nu-i bai
Că se aude "vai".