Frunzele din trecut sunt ca acelea de acum
Și înverzesc înfășurând copacul ca o piramidă
Un cerc, după cum le bate vântul
Sufletele lor tandre nu plâng atunci
Mai sunt lovite de ploaie astfel sperând la un an mai bun
Aniversează doar fidicarea apei în ele vorbe
Spunându-și între ele cu vântul
Dar planta le pare misterioasă frunzelor
Dar sunt bucuroase că au scăpat de chinuri ale creșterii
Briză mai e, soarele nu este fotografie
Se gândesc vesele că le înțelege cineva în cartea de biologie