Cea mai mare teamă este aceea de a ucide
Nesfârșirea luminii ce orizontalizează
Ființa care înalță sinelui reveniri
Din depărtări lumini risipind.

Gura cu care înfruptă din plăcere tăceri,
Gâtul de reptilă care înghite adâncuri
Redimensionând digestia nefinitului
Înfăptuind întuneric nedefinitului.

Speranța care voiește să urce în pante albe,
Asemenea apei în arcuita cuvă a cerului,
Stânci necucerite ce își zbat uitarea
Înălțând-o din sine efemerului.