agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2022-04-26 | |
un deget de cascador
aici duminica oamenii ies la balcon își taie unghiile apoi privesc în golul de-afară ca la o comedie romantică orașul se transformă într-o unghieră gigant pe străzi moartea dansează ca un cocor japonez ce vrea să se-mperecheze pe viață și-n duminica asta s-a dus și nea andrei rapidistul glumea că se duce cu rapidul în liga a 4-a de atâta stat întins trupul îi era numai rană pe la coaste i se vedea carnea roșie ca un ruj ediție limitată mai venea vara la nea petrică lua o halbă cu muscățel din când în când chihăia of doamne oasele mele of doamne carnea mea tăcea puțin și făcea ochii mari când neti ajungea cu predicțiile la balanță cum fanii rapidului așteptau investitorul minune care să scoată echipa din faliment și nea andrei aștepta să se alinieze astrele să-i scoată în cale o îngrijitoare la domiciliu când l-au găsit trupul era țeapăn ca lemnul de trandafir perna era plină de ceara care i s-a scurs din urechi vecinii își dădeau ghionturi glumeau: ascundeți careva fața de pernă dacă văd popii ceara episcopia o să pună cotă nouă la vânzarea de lumânări de plâns nu l-a plâns nimeni doar o fată venită în grabă de la florența chihăia într-un colț o dio mio mi oase o dio mio ma carne cei care l-au cunoscut s-au strâns la nea petrică se salutau cum saluta nea andrei sănătate și să te văd bat în șanț nea petrică punea preț nou la sticla de cava d’oro din când în când auzeai petrică mai pune un deget de cascador și-o guriță de apă nu stau mult i-am zis nevestii că duc gunoiul afară se pornise o ploaie amestecată cu fulgi de zăpadă mari cât ochii deschiși a mirare când cineva moare pământul cleios pare un uter la ovulație iar cerul o bancă de spermă doi metri după masă favoritul se umpluse de gură-cască și pompieri copii cu bmx-uri și skate-uri stăteau în cur pe caldarâm priveau criminaliști în halate albe cum urcă pe scara mobilă ca-ntr-un joc video în care ajungi la nivelul moarte subită femeile ieșite să-și plimbe potăile scuipau în sân- potăile se căcau pe asfalt- scuipau în sân puteai să vezi prin bluzele lălâi sfârcuri tari ca diamantul după atâta alăptat scuipau în sân și-o căinau că cel mai cumplit lucru e să-ți moară cineva din familie fără să știi bărbații ștergeau pe furiș câte-o lacrimă câte unul întreba cu juma de gură ce-o fi fost în sufletul lui altul îi răspundea sigur ceasul rău diavolul satana care se repede la sufletul celui slab ca femeia la prohabul bărbatului ori patronul care învârte banii dar te plătește când vrea și mai pune și armata lui de directorași să te verifice dacă nu-l furi la motorină peste drum de bunul păstor la etajul II a lu istrati se legăna cât era de lung într-un ștreang meșterit din cablul unui ștecăr de la computer printre blocuri ascuns dintr-un orfelinat se auzeau cântece de copii dacă vesel se trăiește bate-așa un elefant se legăna pe o pânză de păianjen la parter se iscau discuții aprinse cine-a dat primul alarma poate colegii de la muncă pentru că de trei zile nu mai dăduse pe la job poate femeia care de trei zile stătea la țară și-încerca să-i vorbească pe viber poate vecinii la care sfârâiau de trei zile vinete și ardei numai la el sfârâia trupul ca mihalțul pe vatră pe terasă la nea petrică vestea a căzut cum a căzut șomajul tehnic peste țevari în 90 când au fost vânduți la mittal a venit cineva și-a întrebat: bă ați văzut mortul? și-a început să-mpartă pomană cârnați populari cei care l-au cunoscut se certau care l-au cunoscut mai bine unii ziceau c-a fost șofer pe bena de cereale alții c-a fost strungar turnau pe ciment câte-un strop de chichita mai venea câte unul mai tânăr lua un gâl-gâl și-ntreba mai în glumă da a murit careva? ăla care-a adus vestea îi spunea simplu du-te la scara unde-i secția de votare să vezi că încă se leagănă ăla nou turna și el pe ciment un strop de chichita apoi întreba da îl cunosc? mai venea pe aici mai ales seara era ăla slăbănog și înalt de-l striga nea petrică doi metri în altă parte a lumii la bisericuța de lemn se făceau pregătiri pentru hram enoriașii duceau steaguri cu stema arhiepiscopiei și cd-uri cu muzică bizantină peste drum la doamna lilica cinci polițiști comunitari se legănau lângă automatul de cafea liorbăiau ceva lichid din pahare de plastic apoi își făceau cruce: sfinte ioachim și sfântă ana dă să avem un hram fericit și să ne pună banii pe card toți oamenii președintelui dis-de-dimineață cocoșii care cîntă din toți bojocii în curtea episcopiei par niște reflectoare rusești iar eu ofițerul bologa întind mîinile și-i sugrum de parcă-aș ucide lumina ultimul care s-a dus dintre noi a fost gîtman taximetristul care trezea cartierul cu hîrbul lui de passat un zdrahon de bărbat care fusese închis în germania prin 93 cînd îmi dădea cîte-o scatoalcă în glumă trebuia să mă țin bine de tejgheaua crîșmei rîdea gros și-mi spunea pulișor numai dintr-atîta te clatini? ce te-ai fi făcut dacă lucrai la nemții bogați și mutai șifoniere din lemn masiv? în ultimul timp îi crescuse o zgaibă pe gît de slăbit tot slăbea de ziceai că se strînge ca un tub cu pastă de dinți vocea hodorogită venea dintr-un casetofon japonez cu bateriile pe terminate stătea singur în poarta spitalului și-mi cerea o țigară pînă se-ntoarce colegul imaginar de salon de la non-stop îi tot ziceam gîtmane gîtmane să nu care cumva să pleci și tu cum a plecat cobuz de și-a lăsat bicicleta legată de terasa crîșmei și-o săptămînă s-au chinuit să-i taie lanțul cu flexul și gîtman s-a dus uni ziceau că l-au chemat în germania să execute și restul de pușcărie alții ziceau că s-a mutat la țară la liniște de fapt nimeni din cei care-au plecat dintre noi nu zicea adevărul cum s-a întîmplat cu panikos pișicher cum era cipriotul a zis că se duce în londra să vadă pe viu parada în cinstea reginei și-o săptămînă a tot umblat președintele de asociație o săptămînă a tot întrebat din om în om dacă-i mai bine să-l scoată de la întreținere și gîtman s-a dus passatul cu roțile dezumflate zăcea într-o rînă de ziceai că-i un cîine lovit președintele de asociație lipea afișe cu secțiile de votare două zile oamenii au tot băut voronskaya în cinstea zevzecului apoi au tras la sorți cine să ia în concesiune locul lui de parcare niciunul din noi prea departe femeile-n negru o tot jeleau sărăcuța n-ar fi omorît o gînganie făcea pomeni lua totul naturist și tot a luat-o dumnezeu pe nedrept la patrușase de ani cum se lua cînd nu te aștepți curentu’ pe vremea-mpușcatului sărăcuța au dus-o și la arsenie boca ba chiar își rugase bărbatul să-și dea barba jos că nu mai pusese lama pe față de cînd o îngropase pe maică-sa doamne doamne ce nedreptate de n-ai lua și tu unul rău care violează copii ori fură pădurile țările doamne doamne ziceam și eu de n-ai lua și tu adunătura asta de oameni care spune că ești nedrept care spune că ești un sfînt dacă ții post mergi la biserică și faci fapte bune dar poate au dreptate că ești nedrept și-i iei numai pe ăia buni ca patronul arab al unei echipe de fotbal eu stau și m-agăț cu speranță de orice durere oricît de mică în sfîrșit poate-mi vine și mie sfîrșitul dar nu sunt atît de însingurat că pînă și diavolii se-ncuie pe dinăuntru în iad și protestează ca niște studenți nemulțumiți de colegul de cameră și cînd visez sunt atît de însingurat că visul fuge din creierul meu ca escobar de detenție se făcea într-o noapte că rudele mele s-au întors de la muncă de-afară pentru o cumătrie părinții s-au supărat că-i eclipsasem pe toți cu plecarea mea în armată azi noapte mă mînca palma dreaptă și-am visat de bine un medic chirurg devenit și el scriitor mi-a cumpărat două cărți am răsuflat ușurat uite bă și din scris se trăiește ai bani să ajungi la cîmpulung pentru recrutare dacă ai sta acum să-ți aduci aminte ce-ai fi vrut să fii cînd vei crește mare te-ai plînge și tu sărăcuțul ca femeile-n negru în generală aveam un coleg cu care mă băteam pentru o fată de ciudă că mă visam poet a început să scrie proză în proza lui eram toți mari el preot misionar pe picior de plecare-n zair eu poet ratat care dimineața cotrobăie pe sub pat după sticle ei bine niciunul din noi n-a ajuns prea departe el n-a plecat în zair ci în kenya eu nu cotrobăi pe sub pat după sticle ci după oameni |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate