măști, ruj, fond de ten, dermatograf
așa trăim, pe scene individuale striviți
de imaginea proprie
în oglinda nerușinată a realității dure
dintr-o piesă de teatru absurd
în care suntem toți și nu e nimeni
dacă ar fi un bob de adevăr
ne-am recuceri sufletele schimonosite
cum nu este
șobolănim în gheenele de gunoi
de la capul blocului corespunzător

când m-am spălat pe față mi-au spus că sunt patetic
ciudat, diferit, prost, bufon
mi-era un dor de mine cum nu mai trăisem
și pentru asta a trebuit să cobor din ramă
direct în mocirla propriei neputințe
mi-a plăcut
lunatic rătăcit printre resturi de junk food
râsul oamenilor serioși și de succes
bătaia de joc a taximetriștilor șmecheri
mila pensionarilor și-a câinilor vagabonzi
în lumea asta de căcat
doar nebunii sunt oameni