Cum ne întâlnim cu umbrele noastre?
Cum le privim în ochi căutându-le vederea?
Cum în tenebrele lor ne regăsim căutând
Golul din care adăugăm ceea ce devenim?

Aprindem focuri! Ardem amintiri să uităm
Spre a desface din deschis raze care aleargă
Pe drumul distanțelor ce înșiruie din ocolișuri
Dealuri, văi, câmpii, munți și mări, orizonturi.

Trag aer în piept și mă afund în toate.
Din aripi de paseri șerpii ceruiesc căutarea.
Prin mine urcă tăcerea rostuindu-și uitări
Și lumina căutându-și risipirile din sine.