Am rupt din crug ceresc un bumb de trandafir.
În el ardea privirea ta ca o primăvară
Cu petale încă nedesfăcute.

În vaza din care își risipește acum parfumul
Este un tablou al dăruirii înserate.

Pretutindeni aripi de îngeri desfășoară
Înmugurind chemări adamice.

Parfumul său devine ultima chemare,
Strigătul dăruirii nesfârșite
Pe care, dacă nu ți l-aș fi dăruit,
Înflorit din ramul crugului ceresc
L-ar fi cules alți îngeri spre a-l risipi.