-21-

Între două singurătăți albastre
levitează emoții muzicale,
se-ntâlnesc, și totul ne pare firesc.

La fel de firească, și muzica lor
trece din spațiul unui dor spre alt dor.

O muzică buclată e părul tău.

-22-

Te recunosc din tumultul ființei.
Înfiorat, și timpu-și strânge bucla
în jurul tău; ca tine alta nu e.

Ființa ta atât de muzicală
se umple-acum de-o muzică regală.

Iar tu, regina mea, îmi cânți din harfă.

-23-

Din depărtare-mi ești așa de-aproape,
că ți-am păstrat în mine loc de taină
în care să răsune bucuria.

Din visul meu să crești ca o minune
pe care nici chiar moartea n-o răpune.

Și-o să te strângi în timp lărgindu-i bucla.

-24-

De ceva timp, romanțioase versuri
am strâns în file albe ca ființa
pe care mult o îndrăgesc, vezi bine!

A fi cu timpul meu în consonanță
nu-nseamnă că nu iau, ușor, distanță.

Doar mi-am urmat chemarea și destinul.