agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2022-06-17 | | // ieri s-a întâmplat ceva. ai legănat și strâns la piept o păpușă până când ai sufocat-o. apoi ai adormit. zonele de confort ale cunoașterii tale au dat dependență. dependența de zilele când nu vrei să te mai trezești să te scoli din pat când soarele îți sparge ferestrele și te cheamă. orașul e pustiu în continuare. ca un braconier vânezi viața din el. stai și fumezi la marginea unui nonstop așteptând să vină un autobuz. îți pui capul în capsator și din el ies bule metalice. frica ta. senzația că ai vrea să strângi ceva în mâini până îi storci miezul. punctul fix al obsesiei e în continuă deplasare. alegi o prăpastie. un bar. nu ți-e rușine de nimic de ce se întâmplă în jur. oameni strivindu-se unii de alții. oameni bând nesfârșite cocktail-uri la capătul cărora vor înceta să respire. blurezi totul. sunt umbre mai reliefate / cei mai puternici și umbre mai mici așa ca inima ta. ai vrea să scoți inimile lor să le pui într-un mixer. să le dai drumul într-o gură de canal. izolare. da, acum poți rosti aceste cuvinte întunecate. cuvinte care fac să te doară ceva pentru că asta îți trebuie. ordine și neliniște în același timp pe pământul supravegheat de sateliți. păpușa era vie, învelită în blană alb argintie. ai vrut s-o mângâi dar ai ucis-o. mereu se întâmplă așa. gurile flămânde care se întind înspre tine au întodeauna o blană albă. rostești tare câteva cuvinte și ți se pare că nu te aude nimeni. oamenii sunt vii dar par morți. orașul e la fel de pustiu ca un chioșc de înghețată părăsit. îți îndeși capul între umeri și visezi la alaska. acolo viața e un fluture roșu ce a înghețat în zăpadă presat din toate părțile între paginile unei cărți cu povești stranii. e despre foamea și frica unui copil pierdut într-un oraș colorat în roz. astăzi un peisaj generat de inteligența artificială în format cyberpunk, cell shaded în aerul rece blurat. acolo te ghemuiești pentru ultima dată și taci.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate