atît de trist că o batistă plînge în ea singură.
parmenide își schimbă impresia despre lume și vinul
nu se mai face din apă. nici din struguri. nici măcar din sînge.

nu mai e somn și atunci nu mai sunt vise. atît de trist e.
lumînările nu se mai topesc, doar plîng.
femeile nu mai nasc decît copii desenați.

atît de trist că războiul e noul talent. e și o emisiune
cu numele ăsta. și e atîta talent în război că tristețea
a devenit și ea un talent. e atît de trist

că bucuria e ca o rîmă în loc de bomboană, te bucuri
că tu și iubita o puteți apuca de ambele capete să vă întîlniți.
cît de frumoasă e tristețea cînd mai moare cineva

și știi sigur că n-ai putut face nimic.