O broască ține telefonu-n gură,

salată și roșii și brânză și mentă.

În seara asta pe faianța dură

Apare o oroare vehementă.

Salata e verde ca broasca pe burtă,

faianța e dură, e vie, e mută

În seara asta oroarea e lentă

În baie noaptea-i permanentă.

Broasca e doar o jucărie enervantă

Salata o mâncare-apetisantă

Oroarea e chiar seara ce-a trecut sau vine,

iar baia și faianța-s locația în sine.

Oroarea crește, țipă și se zbate

O fată mică le știe pe toate,

doar să trăiască-n baie știe.

Să doarmă, să mănânce în bucătărie

NU!

și n-o să știe niciodată.

Salata de la Burger Heart e comandată.

Faianța-i moale ca o pernă, oroarea e ca o tavernă.

Fetița e demult o fată,

iar fata o femeie disperată

care mănâncă broască și salată

și jucăria moare câteodată.

Se prinde și dezleagă în simboluri

și dacă vrea se-mbarligă în zboruri

deși se-mpiedică mai mult de goluri

se culcă în mocirlă și în roluri/doruri.

Fetița e o broască și-o salată,

iar noaptea e o baie-ntunecată

Mașina de spălat trăiește mai mult cu Calgon

iar fantazia o îmbuibă-ntr-un bidon.

Bidonul e de Schweppes Indian Tonic Water,

iar fata n-o să știe niciodată

de ce adună broaște și nu mormoloci:

ei se transformă, tu nu poți.

Un mormoloc e mic pe-o foaie de salată,

pe-un geam, pe-un plic sau pe o vată.

Oroarea vine, vine, băi străine

doar printr-o broască printr-o noapte c-o comandă de salată

nepotrivită pentru tine.


băi.