agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2022-07-11 | |
Priveam, în neștire, copacul îmbătrânit (eram eu)
Narcisele care Sclipeau Lângă el Să tot dau, cu stele, în tine, domnule, Îmi făcusem un fel de fereastră către pădure, era veche Eram bolnavă de toate bolile lumii, cu medicamente în sânge, și-în pântec, Visam perele Le puteam ști consistența, erau galbene, foarte coapte Și mă temeam, dacă a pătruns și în mine iluzia aceasta care bântuie străzile? Nu pătrunsese Dar mă temeam Înlăcrimarea mea seacă și toată înserarea, nopțile, care mă făcusem Pădurea seculară tăcea ca o soră foarte bătrână, Cu anii în trunchiuri... Cu sevele mai grele ca mustul prea greu... Pesemne, dacă cutreieri pământul Ani, cât trunchiul lumii, cât pădurile prea vechi... dai de dragoste Este firavă, foarte măruntă, ca și cum ar ieși un fir de iarbă umedă, din pământ, primăvara Și s-ar uita la tine, cu privire de om de unsprezece ani; Discursul poetului s-a cam terminat, acum prins-au să cadă peste el raze, Cade pământul nițel cleios, cad, peste el, bulgării de țărână, femeile poartă pâinea și o leagănă-n poale Pentru că s-a făcut primăvară. Dai cu stele în el, ce faci? Ce tot faci dacă ai găsit firul umed, de iarbă? Dai cu stele, în dragoste? Trăiește-o, îți spun. Și-apoi tac și mă întorc înapoi de unde-am plecat. Sunt cel mai din urmă bătrân, Mă simt vechi, Sunt femeia lui, Nu te uita înapoi, dacă am plecat.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate