un iulie încercănat,
plin de scaieți și vești proaste,
își trage barca pe uscat…
absoarbe cu nesaț
câteva picături de liniște,
de relaxare....
și se pitește
sub o salcie.

aici și acolo,
răutățile zilei
duse de valuri.

2

nicio dorință de-mpăcare
pacea-ambalajul războiului,
e aruncată la gunoi...
din hăurile răutății,
umbrele negre
aduc spre noi
afișe, cruci celtice și un imens
arsenal de arme.

suferință și placere,
un dar în
urzeala visului.

3

rechinii-s peste tot,
speranta-i sfâșiată
de pumnalele roșii.
un fluture rătăcit,
abia-și găsește calea
printre ruinele
us-stonehenge-lui.

știri predictive:
informații pentru modelat
conștiință în direcția dorită.

4

mulți
n-au înțeles ce se -ntâmplă;
mulți
își caută identitatea-n malluri;
o forță interioare de distorsiune
întoarce
suferința-n plăcere.

servitorii devin stăpâni-
întoarsă
scara valorilor.

prezentul etern
prin versanții timpului
sacru și profan.


5

călăul travestit
ia chipul victimei;
victima nu mai are nicio reacție
decizională,
e devastată de incetitudini;
se clatină,
devine complice la propria
alienare.

vrăjitorul și fecioara-
printr-o logică de îndreptare,
au devenit o lumină...

6

anormalitatea-în hainele strălucitoare
ale normalității,
deschide ferestre pictate pe ziduri:
ce frumoase peisaje!
ce adâncă perspectivă a surprins artistul!
mâna lui neo
a lăsat pe masă
câteva chei.

mutații de conștiință
prin suprapunerea
virtualului peste real


7

industria de armament
duduie;
se zvonește,
că rubla-i din ce în ce mai proaspătă,
la fel
și carnea de cultură din bioreactoare.
câteva fărâme din kombu
pot potența gustul prezentului.

dulci și atât de amare
miresmele vântului-
tu, departe.

8

și-n această eră glacială
a rațiunii,
mai evadăm și noi, ca oamenii,
în mataverse:
distracție și sex, cât vrei!
pentru a scăpa planeta de năpasta
suprapopulării,
vom face și vom crește copii virtuali.

plângând, apoi răzând...-
tremurătoare
bolta de glicină.

9

jupâni vicleni,
dibaci în arta mimetismului,
manipulează
conștiința colectivă.
lipsită de discernământ,
aceasta
preia poncifele ideologice
drept
creații proprii.

la pas, apoi în galop
întâmpinând
apusul.

10

plutind pe apele timpului,
secundele dispar treptat în
sunetele răgușite ale cornului.
o muzica suavă din tristan și isolda
ne face să renaștem:
acum ,
nu mai avem dorințe!


mereu pe drum și totuși
mereu acasă-
strigătul străbunilor.