Comentariile membrilor
Vizionări: 1164
|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
 |
|
|
|
|
||
|
|
         
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
 |
|
|||||
|
||||||
|
agonia 
￭ am învățat să supraviețuiesc și așa 
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2022-07-15 | | ad perpetuam rei memoriam tot ce ai tresăriri de orgoliu ale memoriei chipuri senzații contorsionări inutile bijuterie handmade prea fragilă s-o porți în văzul lumii și acest drac nestăvilit de însingurare care te face să tot aluneci din realitate în vis cum tot alunecă un trup de pe targă în timp ce infirmierii se grăbesc spre triaj chirurgie fragmente peste fragmente peste fragmente nu te poți agăța de niciunul biet cosmonaut plutind în derivă prin spațiu lipsa de gravitație devine din ce în ce mai odihnitoare ca un somn hipotermic ori binemeritată uitare aproape ți-s dragi pușcăriașul cu vene pietrificate după 17 ani de îmbrățișări opioide și calde bărbații hrăniți la micul dejun cu sfânta carbamazepină lovindu-se de pereți ca fluturii molie de plafoniere în formă de scoică mărunțelul cu început de chelie ca o tonsură benedictină care obsedant îți șoptește că viața fără alcool e un rai tot ce ai nevoia cumplită de a te îngropa de viu să simți fiecare secundă de moarte și fiecare secundă să acopere pojghița unei realități distilate fluieri în gol buimăcit sunetul se întoarce mai rafinat și fără scăpare: bă da nimeni în jurul tău? chiar nu-i nimeni? * in rei memoriam un moment de singurătate fluid ca plasma sangvină mintea se-agață de mobila strâmbă de lustra chioară de orice lucru care o ține-n prezent urli urletul ricoșează se-ntoarce în tine și arde ca uleiul de parafină ți se întâmplă nu? când pleacă un om să te simți un număr salvat grăbit în memoria telefonului după un timp încearcă să-și aducă aminte ce hram porți de ce ai fost așa important încât să te treacă-n agendă nu reușește ridică din umeri apasă delete și așa se dezvăluie sensul creației: exiști ca să faci loc altuia memorabil să nu te îngropi niciodată în oameni chiar dacă și ei sunt făcuți din țărână mai bine să te sfâșie animale fără stăpân să te mănânce uitarea decât să-ți putrezească numele în memoria celor care își vor aduce aminte de tine doar când de teamă că și ei vor fi uitați se vor bate cu pumnul în piept că ți-au făcut bine * miserere ca un bănuț de metal pe o bucată umedă de săpun își fac drum toate prin tine mintea refuză să înțeleagă starea asta de neputință dezechilibrul absurd hormonal între ceea ce ești pentru alții și ceea ce sunt ei pentru tine de ce unii oameni înseamnă totul iar tu mai puțin decât un reflex de clipire ai vrea să le faci autopsie pe viu poate descoperi vreun mecanism sau instinct care-i face să fie mai oameni ca tine și astfel să fii pregătit dacă nu pentru altul atunci să-ți alungi urâtul mai ferm în ascuns știi că ești un animal simplu și tânăr dependent de contactul uman în lipsa lui pierzi orice definiție și direcție nu știi ce să simți când apropii mâna de flacără când te înțeapă o viespe când te mușcă un câine dacă ți-e foame ori sete plângi din senin râzi apucat respiri și inspiri zgomotos aerul e o rolă de șmirghel cu care migălești sternul - sicriu băițuit de mântuială * miserere mei deus imbecil de bună credință te complaci într-o noapte trufașă a spiritului cu ochii deschiși îți închipui că ești pelerinul ignațian ba nu pelerinul rus cauți starea asta incertă cum caută epilepticii rivotrilul înlocuiești o dependență cu alta notezi febril tot ce se întâmplă în tine: ai acționat din orgoliu l-ai hrănit ți-a plăcut ai avut un impuls puternic de a te uita la filme porno din plictiseală ai vrut să te masturbezi dar te-ai gândit la ce folosește un scurt moment de zvâcnire apoi mai mult efort pentru a șterge urma de spermă decât ejacularea în sine iartă-mi gândul acesta știu că deja l-ai iertat pentru că sunt creația ta și sunt prețios așa imperfect ispita s-a dus și faci din asta o mare victorie un singur moment de luciditate un afurisit de moment se-înfige în creier ca o caia proaspătă într-o potcoavă de iarnă: la ce folos? târziu prea târziu ți-ai dat seama că viața ta e o formă extremă de tulburare obsesiv compulsivă
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| |||||||||
|
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | | |||||||
| |||||||||
|
