ușa glisantă a tăcerii
întredeschisă
să trec prin ea
rup tăcerea și strig
să mă aud cumva
ceva mă lovește în creștetul
capului
o senzație de tristețe
apăsătoare
ca un buldozer presând asfaltul
sub presiunea gândurilor
le iau în brațe și le
mângâi ca pe niște copii orfani
gânduri fugare
gânduri nestatornice ca
un bărbat infidel
mă ghemuiesc în mine
cu teama că ziua de mâine
ar putea fi o copie xerox a
zilei de azi
bărbați infideli trec prin
fața ochilor minții
și tot trec
mărșăluiesc ca niște soldați
ai desfrâului spre
târfa vieții lor
eu îmi ascund fecioria în
brațele tăcerii
și înghit în sec.