ÃŽmi spui,
hai să ne găsim un rost
împrejmuit cu ziduri de lumină,
ca pasărea tristeții să nu-și poată
îndrepta umbra înlăuntrul iatacului.

Rostul să-l rostuim cu adierea zâmbetului,
piramidă în privirea pruncului
ca strălucirea bobului de rouă
într-o desăvârșită caligrafie a mirării.

Dincolo de muchia orizontului
copii cu aripi cântă la orgă.

Pe arca ce se leagănă a chemare
migrăm într-o altă poveste
rostind rugăciunea nescrisă în cărți.