aș scăpa mai ușor de o gumă de mestecat în care calc pe trotuar
de un găinaț de porumbel de pe parbrizul mașinii
de o pată de sînge de pe gulerul cămășii
decît de nenorocita asta de încăpățînare
care mă prinde, mă ține strîns, apoi mă trîntește și mă sfîșie
încăpățînarea e boala pe care nu o vreau, dar pe care o țin aproape de mine
dacă-mi spune să stau în întuneric, stau în întuneric
dacă-mi spune să tac, tac
o melodie pusă pe repeat, două, trei cărți începute și rămase necitite
grilajul de la balcon care trebuia vopsit și a rămas nevopsit
ce sînt astea dacă nu simptomele perfecte?
încăpățînarea e un handicap, e o boală autoimună
e stăpîna pe care n-o vreau, dar pe care o iubesc
dacă-mi spune să tac, tac