când îmi spui te iubesc îţi întorc spatele inimii
să urci şi să te car până la frunză
ades în spinarea inimii duc doar o singurătate
femeie, ai putea fi tu singurătatea aceea
cea mai frumoasă dintre toate singurătăţile de pe lume
când oglinda mă priveşte în ochi să strig că eşti singura
care se poate privi în ochii oglinzii mele
rostind chemare, cu o jumătate de sânge în gură fiecare
aducem vorba despre unul acela
întreg ca un măr necules
roşu-n obraz de ruşine
de fugim înapoi sub frunze
cu inima cât un purice
ce ne pişcă de epiderma iubirii

sub pielea nopţii prin vene de întuneric curg droguri de sânge...

când îmi spui te iubesc mi te-nfigi în inimă
ca un pumnal ce îşi caută teaca
vampirică-i înţepătura singurătăţii tale acolo
n-am bani de harem, te las de capul tău să-mi goleşti venele
mai lasă-mi puţin să mai plătesc timp în orologiul vieţii
dorm pe străzi numai să nu mă cazezi într-o cameră de mormânt
ori chiar să mă condamni la moarte pe viaţă