sub imperiul fricii
frica de neînfricare
neînfricată lupt să dărâm întunericul
îmi fac loc ca printr-un tunel
spre lumină
lupt cu întunericul
îl sugrum dau cu el de pământ
dau pământul peste el
biruitoare infailibilă
întunericul din noi
ce să caute în noi
îl scoatem târâindu-l de păr
îl aruncăm peste zidurile care
ne împrejmuiesc sufletul
în interior catedrale de soare
copii luminii
fără travaliu ne-a născut
am ieșit la lumină gângurind
am supt laptele alb
ne-am albit pe exterior
pe interior pe laterală
suntem lumini agățate de poala cerului
lumini înfipte în trupul întunericului
ca niște sulițe.