dorul ca flacăra iar mă cuprinde
înflorește rugul în rugăciunea mea
îmi lipsește dragostea care mă adormea
neliniștea nopții la cer se extinde.

suferința neagră treptat mă devoră
îmi tulbură visele pe a vieții scenă
sunt precum taurul ce luptă în arenă
sentimente rumeg că o ierbivoră.

dar am optimism și speranță în genă
asupra stihiilor să am biruință
cu înțelepciune și cu iscusință
îmi învăț inima să fie serenă.

dar am în viață un ultim obiectiv
să mă dedic versului creativ narativ.