în oglinda cuvântului când mă privesc
nu îmi este rușine și nici teamă
eu nu las literele ca să geamă
când în peretele timpului le zidesc.

din idei luminoase am zidit altar
la care mă închin cu evlavie mare
voi găsi prin ele cumva o afirmare
scăldate-n ape limpezi de cleștar.

curg slovele duioase și line
ating cu ele suflete pasionale
emoții albastre descrise-n jurnale
sub străluciri de raze cristaline.

cuvântul meu ridică spre cer osanale
primenite în cerneluri hialine.