cine
va porni vântul războiului?
ce ifigenie va fi sacrificată
pe-altarul zeiței artemis?
desculț, calchos
străbate schimbătoarele cărări ale mării,
neînțelegând semnele...

semnele,
pitite sub umbrela tripletului w,
au o alură specială:
dau plăsmuirii
un gust de adevăr.
nu demult,
un astrofizician declara că
printr-un nor de comete,
steaua morții
se îndreaptă vertiginos
spre pământ.

pământul e prins-
ca un fluture,
în plasa
invidiei, a minciunii și a urii-
energii negative,
cum bine spunea
Nicolae Tesla
iventatorul.

descoperindu-se
clonarea moleculară,
vom prepara o supă
dintr-o tulpină de e-coli și
vectori plasmidici.
pentru a amplifica aroma adn-ului
vom folosi o reacție de polimerizare
în lanț.
masa-i gata,
vom dejuna
cu oamenii-insecte.

greieri înveliți în ciocolată,
greieri tăvăliți în caramel sărat,
salata de crudități cu greieri de casă,
cine
va mai cânta
în lungile seri
cu lună plină?

plinul e golit de conștiință;
cunoașterea e de-acum
mama tuturor religiilor.
ea
produce mutații în percererea realității,
desacralizând
toate aspectele și principiile
vieții.

viața-un tăvălug
rostogolit pe zgrunțuroase suprafețe,
îngroapă talantul.
pentru a nu da piept cu stăpânul,
prin tehnologie,
se reîncarnează,
satisfăcându-și poftele
într-un alt corp.

corpuri umane-
depersonalizate,
dansează lasciv.
printre bucăți de hârtie
nedigerabilă,
șobolanul alb, sleit-
aidoma lui Kurelek,
caută o cale de
ieșire din labirint.

în afara matrixului,
un câmp de grâu devorat de lăcuste...
mai aproape de grotă,
sub rumeguș,
câteva discuri cu muzică clasică,
un desen de Michelangelo
și
o carte de poezie.

poezia
nu poate fi cuprinsă într-o ecuație;
nu este generată de un program,
de calculator.
poezia
se naște în inimă-
sălașul a tot Creatorului;
poezia e
vie.