cum de primăvara ştie
se îmbracă-n sărbătoare
și-n noi haine reînvie
pentru noi şi pentru glie
numai apa şi lumina îl hrăneşte

firul mic de iarbă
ce prin crusta se căzneşte
să iasă şi-apoi creşte
cum de vântul cel hoinar
o sămânţă fugărește

până cuibul şi-l găseşte sub
pământ sau pe-un lăstar
cum de ştie râul calea
să găsească către mare printre
pietre de pe stânci

sau prin văile adânci cum
de pasărea plecată cuibul părăsit
în toamnă c-uşurinţă îl găseşte
fără hartă-l nimereşte e o întrebare
mică ce-a rămas fără răspuns

și în prag de primăvara
mă întreb şi eu pios: spune-mi
Doamne când cireșul primăvara
pănă strai nou să îşi pună haina albă
a florilor …oare mugurii îl dor?