parodie după
Nu știu
de Avram Pojar

Nu pot să v-arăt C.V.-ul meu
Căci toți i-ați spune narcisism deşănțat,
Am încărunțit mult prin liceu
Dar, într-adevăr, n-am bacalaureat.

Nu știu cât e de greu
Să-mi spună cineva dacă sunt mort de beat!
Mă târăsc, fără a fi leu,
Pe sub masă și am pulsul ridicat.

Nu pot socoti mereu,
Nota de plată e ceva complicat!
Aș putea scrie un eseu,
Până tot calculul va fi confirmat!

Agnostic, habotnic, ateu.
Cu inima mare, cu stimulator montat,
O mârțoagă, sau chiar un zmeu,
Toate părerile s-au înregistrat!

Cât de genial, sau de pigmeu,
Sunt în constelația celor ce-au creat,
Spuneți-mi voi, ca s-aud și eu,
Cât încă pe mobil n-am fost apelat.

poezia originală
Nu știu
de Avram Pojar

Nu pot singur să mă descriu,
Contează părerea voastră, comună,
Ȋnalb, înnegru, sau cenușiu,
Cu mult adevăr, sau numai minciună!

Nu știu cât sunt de viu,
Aștept mereu pe cineva, să-mi spună!
Mă mișc, fără a fi zglobiu,
Ȋn piept, timidă, inima-mi răsună!

Nici cât gândesc nu știu,
Măsură gândirii cineva să mi-o pună!
Aș putea, n-aș putea ca să fiu,
Aștept, confirmarea voastră, cunună!

Fistichiu, galonat, cilibiu.
Cu inimă rea, cu inimă foarte bună,
O gloabă, sau un bidiviu,
Părerile voastre contează, s-adună!

Cât de uriaș, sau de pirpiriu,
Ȋmi apare chipul sub blânda lună,
Să-mi spuneți voi, cât nu-I prea târziu,
Cât încă ultimul clopot nu sună!