respiră pământul sub tălpile-mi goale
o liturghie de rămâneri
pe-un colț de credință

lasă-mă ierbii când în gând
aduc iubire pe pământ
lasă-mă vântului să-i fiu
privighetoare în pustiu
lasă-mă apelor să-ncerc
un zbor lichid...un pas incert
lasă-mă cerului să trec
cu aripi albe către –ntreg
lasă-mă gândului să-mi spun
doar mie-n sine-mi rugăciuni

și singur cu mine pe-un vârf de munte
mă adun din furtuni
cu tălpile goale