De frica stelelor, că-s moarte, tremur

Albit la gând, că-s treaz, de-atâtea nopţi

Iar tu-mi aduci de singur tot blestemul

Să mă atingi din zare că nu poţi

De mai cioplesc un verb nu-l vreau cutremur

E să m-ascund de stele-n anii copţi

De frica stelelor, că-s moarte, tremur

Albit la gând, că-s treaz, de-atâtea nopţi

Făcându-şi vinul uneori cheremul

Cu mine,-n gând îs cum călcat de hoţi

Nimic nu cuget strâns din anii toţi

Ci doar în noapte-oprindu-mi clipa ghemul

De frica stelelor, că-s moarte, tremur