Unii atrag atenția cu orice preț
Și gestul lor pare îndrăzneț
Dar pentru asta trebuie să dureze
Cam cât scaunul cu-ale lui speteze
Care pare să sprijine un om puternic
Pe lângă care totul pare vremelnic
Dar pe lângă scaun omul să mănânce
Ce îi place, îl caracterizează, nu plânge
Dar laptele înăcrit prea mult lăsat
De-al lui alb caracterizează și-i însemnat
Ca tot ce-i prea anormal și durează
E atât de acru că și ochiul lăcrimează