Într-o seară de martie,
M-am născut să devin...
O prăpastie vie.
O bucată de foaie s-a făcut cenușă, din sufletul meu.

Caracter zidit din contradictorii,
Îmi erai ca o haină subțire ce nu o pot purta iarna.
Mă uitam printr-un ciob din inima mea, cum pleci.
Acum te mai găsesc doar în liniștea nopții,
Te descopăr, uitat în lumina zilei.
Însă erai de neînvins în umbră.