caut refugii, chiar obscure
de parcă creierul nu ar fi un loc potrivit
e și adevărat,
dacă-l ai, chiar și spălat
nicidecum spălat de transpirație
și ceață
să poți transpira din nou,
alegerea e liberă
individul, liber,
nu, nu liber profesionist
și încălcări agravante.
Mă știu,
de fiecare dată după spovedanie
aveam refugiul meu
împreună cu popa, la o discuție
ca între bărbați.

mereu povestea noastră se terminase
când,
clopotarul bătea ora exactă după greutatea lui
iar noi ne găseam refugiul în fața unui lighean, invizibil


e bine să fii prieten cu popa,
prezența lui o percepeam precum,
careul de popi, când joci poker ,
da, mereu caut refugii în ceva
dar niciodată nu-mi trec prin minte,
motiv bun să-mi pun bilețele
pe noptieră, am și vioză,
le citesc la culcare,
un fel de refugiu, fără lumină
de acum ne privim ca în filme.