timpul se scurge lin în oceanul divin
convertește la iubire cugetele toate
revelații de credință urcă-n cer senin
din calmul soarelui curg raze nestemate.

în parcul cu lacuri fericită colind
mă agăț de liniște cu tăria puterii
de cuvinte tandre mi-e sufletul flămând
de îmbrățișări suave ce împletesc materii.

deseori la umbra gândurilor mele
luceferii înnoadă semne de lumină
aripi simt că-mi cresc să zbor la stele
să nu mă știe cerul o străină.

sădesc gânduri în câmpul semantic
vorbesc cu universul duios romantic.