îşi cântă zorii dorul către soare
nimicnicind în urmă-n noapte luna
în clipă e parfum de totdeauna
privind la racla stelelor cum moare.
tu cauţi foi să-ţi verşi ca-n rouă struna,
hârtii ce pieile le sunt fecioare
dar litera ca scrisă ţi se pare
din călimară c-a plouat întruna.
şi totuşi zici virgină dimineaţă
că-i doar al tău acest plăpând stilou
şi drum spre zi cerneala îţi învaţă.
din tot ce-i spus zideşti un înger nou
al zborului să-l vinzi în veci de piaţă
neauzind al altora ecou...