Poezia ta
miroase a pâine proaspătă
şi a ploaie din grădină
după seceta de vară
poezia ta de seară...

Versurile tale mângâie
cu textura cea mai fină
țesuturile întinse şi crăpate
încă necicatrizate
ale poeziei mele.

Poezia ta dispare
ca sărutul de plecare
tânjind în zare.