Poezia nu se scrie în cuvinte. Ea se arată.
E semn. Liberă. Se încarnează din sine.

E petala din floare, frunza din ram,
Umbra din lumină, zi din altă zi,
Zborul aripii rupt din întindere.

Pentru a o citi trebuie să insiști.
Să-i ceri voie spre a ți se dezveli.

Poezia nu este invitație cum nu e vis.

Nu are gust, nu e plăcere, nu miroase,
Nu speră, dar doare, uită și șterge.

Spre a o digera trebuie să muști
Din liniștea ei în tăcere.