Călătorie pe peliculă

și în fiecare zi ne mai construim o amintire
apoi o punem de-o parte
sunt zile când amintirile alunecă în toate direcțiile
apuci repede una și vrei să te întinzi după alta
dar nu mai ai energie că ea deja te-a prins
te-a devorat ca o insectă uriașă
fie că-i bună, fie că-i rea
e amintirea ta
suni repede un prieten, un amic
îi spui tot dintr-o dată
ca la o spovedanie
el râde și-ți spune: fabulezi dragă
rămâi perplex ca un golan prins într-o fotografie aruncând mucul de țigară pe jos în poarta vecinului
nu-i nimic, îți spui, e omenesc să uiți
vei mătura o vreme frunzele în fața casei tale și a vecinului
ca să te ierte
trec zilele
trec nopțile
te sună un prieten bun
are în mâini amintirea lui despre voi doi
e fericit
îl auzi cum îi curg lacrimile
cum râde
nu-i spui și tu că fabulează
ai trecut prin asta înaintea lui
la radio brusc se difuzează o melodie care mă enervează
- amintirile mă chinuiesc
amintirle mă răscolesc
nu mai rezist -
ce vâlvătaie!
ce nebunesc!
îmi spun că e copilăresc
sunt confortabilă cu amintirile mele
mă împrietenesc cu ele
chiar și cu cele urâte, nemachiate, schimonosite
se poate să fiu încă furioasă pe ele
nu le gonesc
mă uit la ele printr-un ecran ca la o ecranizare de roman
ce imaginație a avut scriitorul
în ce rol m-a distribuit producătorul
motor! motor!
e un film românesc
amintirile sunt unicate
artă să trăiesc