pictând
un tril pe-o pagină albă,
întreg universul
e-mpânzit de zboruri;
nu mai contează
în ce direcție bate vântul;
norii războiului sunt
departe.

acum,
oamenii-lup stau pitiți
prin dulapuri cu geamuri.
apărătorii muștelor
croiesc sumbre scenarii-
paravan pentru averile lor ilicite.
de aceea, prin biserici,
fluieră a pagubă.

iubirea-i poligamă,
pentru stabilitate, e-mbrăcată-n
haine multicolore.
stadionul –
plin de lumini și zgomote ciudate,
e locația urâțeniei .
cuvântul e secătuit de vlagă,
până și bombele
au sărăcit
de uraniu.

viitorul e modelat
de ființe egocentrice;
un ac minuscul și frumos
străpunge inima vie a fătului,
pentru a ne crea un viitor luminos,
cum bine ziceau
comuniștii.

unde-s ocrotitorii animalelor?
prin ce coclauri bântuite de ură
se ascund
făcătorii de bine?
vinerea neagră, miercurea fără iertare
aduc prețuri convenabile
la supermarket.

steluțe de dinoflagelate-
plămânii pământului,
se zbenguie vesele
prin oceanele lumii;
în timpul fotosintezei,
ele înghit pe nerăsuflate
porții imense
de dioxid de carbon.

oamenii își fac legile lor;
natura are legile ei;
în clipa asta, cam șchioapătă,
să-ncercăm,
să reevaluăm opțiunile
din ecuația vieții.


dăruind
din puținul său,
toamna-și revarsă
darurile prin podgorii.
așa cum soarele-și urmează,
nestingherit de vreme,
drumul sau,
așa și omul
nu trebuie să-aibă-o judecată
strâmbă.