de parcă întunericul hapsân
la trezirea dintr-un vis în altul
ne-a-nghițit inimile
să nască stele
fără frică
să guste cea mai de sus cădere
fără inimi, - suntem galbeni ca porumbul de pe marginea drumului,
în depărtare
striptueză iscusită, aurora boreală își aruncă hainele,
o urmăresc înmărmurită,
tobele îi adună penele,

pasăre somnoroasă, cerul îe verde-roșu de-atâta noapte
se culcă pe crengi,
sufletele se ocupă cu nimicuri