Din locul din care ascult ce este înafară de mine
Pare că plouă de niciunde în noapte deodată.

Mă uit pe fereastră.
Ca pe o piatră seara stăruie să lumineze
Străzi uscate și pomi îngălbeniți.

Mi-e teamă că dintr-o clipă în alta
Pe poartă va intra umbra ce se întinde
Peste ploaie și stradă și dincolo de pomii
În care cad stropi de niciunde.

Din amintirea privirii adunate-n fereastră,
Precum cuvântul scris peste pagina albă,
Mă lovesc în retină cu auz picături.

Liniile seci de baloane pline cu frunze care
Risipesc cu nepăsare din umbre pomii
Se întind interior din ploi imaginare.