cea mai bună perspectivă
ți-o dă libertatea unei închisori
un zoo cu zăbrele pe buze
în care ești admirat pentru profilul de pe cușcă
te dezvolți în interior ca un cancer
răbdând și mila și sarcasmul
fericire mimată în repetiții scurte
puțin autist la vremea lor
eu am amurgul meu - luceafăr de zi
pentru nebuni și cătăline
priveghez ca o babă obiceiurile voastre
de-a nu trăi, de-a nu fi
o iluzie ca oricare alta
de lângă voi vă schimb lumânarea
ca o lacrimă căzută pe pian.