țin în brațe căldura unui
moment tandru
soarele se lipește de mine
cu desăvârșire aprins
cu nedesăvârșire scuturând
praf de gânduri care
se așează pe raftul minții
scot din raft obiecte uitate
le contemplu ca într-o expoziție
nu las pe nimeni să intre în
izvorul minții
de unde incertitudinile curg
uneori
alteori se găsesc cu nemiluita
cuvinte ghemuite
care nu pot să pășească prin lume
nu-și țin echilibru
cineva zidește lumina până se
izbește de cer
mă reclădesc din străluciri
și făgăduiesc luminii
inima mea inundată de soare.