nu știu dacă ăsta-i
drumul prin Paradis
nenorociri zac îngropate
sub țărână
adânc
tot mai adânc
țipătul lor înăbușit
se agață de marginea gropii
hohotele de râs ale îngerilor
care se joacă
pe țărmul mării cu valurile
le prind în brațe și le
trag peste ei
hârjoana înfrângerea realității
a fost pusă cu botul pe labe
dresată își urmează destinul
prin toate cotloanele
chipul zilei luminat de bucurie
nu știu dacă ăsta-i
drumul prin Paradis
cu ochii înfipți în
priveliștea vieții
decojesc de pe clipe sentimentul
de eliberare.