//

dimineața e cel mai frumos.
câmpurile sunt azurii.

stau la masă și îmi beau cafeaua neagră.
ridurile de pe frunte se adâncesc.

mă gândesc la balenele albastre.
ele au nevoie de timp de supraviețuire.
surogatele nu.

am devenit o ecologistă.
îmi pasă de pungile de plastic.

când mă sufoc e din cauza fumului de țigară
care se îndreaptă
leneș spre oraș.
un șarpe mort.

dacă mi-e teamă?
da.

dacă mă sperie cum se învârte caruselul
acesta în care ne-am dat
când eram
tineri.
mașinuțele lui sclipitoare
corzile care ne țineau strâns legați.

da.

dacă mă întorc mă văd la fel de singură.
limitele pe care mi le impun mă irită puțin.
mă fascinează lupii și voi mai scrie despre ei.

deocamdată stau la marginea mesei.
ascult un jewish song.

îmi zgârii fața de colțurile mesei, obsesiv.

mă gândesc la mama și tata care au murit demult.
îi văd aievea.
dacă mi-e teamă că ei ar putea învia.

da.

când mă sufoc
mă gândesc la oraș la praful lui emergent.
îmi bag capul în el ca într-un cuptor încins
să simt bine căldura.

dar mai bine îmi strecor mâna sub tricoul tău.

valurile vin și pleacă. cântecul balenelor încă se aude.
ușor așa cum ai sufla aer într-o pungă reciclabilă.

cam asta e tot despre durerea care
ca un întrerupător
touch
transformă totul în plăcere.

caruselul continuă să se învârtă și eu mă țin strâns.
mă adâncesc în toracele tău ca un bâtrân dintr-un azil
în scaunul lui de lemn putrezit.

mă legăn. obsesiv.

până se face dimineața voi vomita de mai multe ori.
inima îmi va fi acoperită de brumă.
lumea va fi acoperită de acest strat de mici bule înghețate.

e atât de frumos.
dacă mi-e frică că acolo jos voi găsi
doar case și corpuri înghețate.

da.
am privit deja caii care fugeau dintr-o stepă albastră
către pădurile verzi.

un lan de porumb uscat care se unduia după ce au trecut
vânturile puternice.
am văzut palme bătătorite strângând ultimii știuleți.

mi-am văzut părinții îngenunchind.
plângând.

și surogatele model mai vechi pot să plângă.

am văzut o casă mică cu un singur geam
în care ardea o lampă
ușor roșiatică.

pe pervaz stăteau păpușile mele. urâte, desfigurate.
restul era neschimbat.
dar și acum dimineața e mai frumos.

câmpurile sunt azurii. mările freamătă.
avioanele urcă spre stratosferă.

uriașele bombe cad.

dacă mi-e frică că toate astea sunt adevărate.

da.