așa,
sapă-mă,

zori musculoși,
dimineți în lapte,
sunet de goarnă, răscolește-mi plămânii
ca un pământ pustiit, udă-mă, adu ploaia,
stăpân statornic pe aleile-ți mândre,
demn de sfat,
apucă-mă de piept, hai să ne batem,
piept la piept,
sfâșie-mi nerânduiala,
aruncă-mă în holbura necugetării,
dezgroapă tot ce găsești:
valea rozelor,
lacul universității,
îmbrățișările,
țopăitul de vrabie, zâmbetul larg,
visele,
obrajii, chicotitul în troleibuz,
ochii lui,
bichi iute, sucește-mă ca un vânt rău,
scânteie-n frunte să văd, cheam-o,
cheam-o,

de capul ei, ca o nebună, hoinărind pe străzile-ți albe,
să-i văd pletele-n vânt, de mână
cu el, o mili, mili
secundă,
mai ții minte, aerul... aerul din parcul scriitorilor,
frunzulițele de pe calea moșilor,
flăcăul adormit pe-asfaltul din piața florilor,
cinematograful,
biblioteca,
fotografiile cu ștefan cel mare și sfânt,
opera
maria bieșu,
teatrul eminescu,
palatul național,
mi se înmoaie genunchii,
strigam după ei, urlam să nu plece,
prima dragoste ucisă de tăcerea nopții;

bunelul fără opinci,
soarele urcă-n vuiet de pământ, huială de tren,
mămuța culege cireșele albe,
întorc capul, strig:
hoț de săruturi, vampir nesătul,
te hrănești din sângele tânăr

sapă-mă cu multă ură,
mai multă,
știi bine, când iubești, neapărat trebuie să urăști,
neapărat pleci,
sticlete, flirtezi în ramuri,
meșter de artizanat, buchete,
cumpăr un tablou, o mască râde, pesemne
e glebus sainciuc, numai el le-avea cu măștile,
ca și acuma

ademenește-mă,
încearcă-mă de minte
dezgroapă valea rozelor,
visele,
de capul ei, ca o nebună, lasă-mă s-o văd ca pe-un fulger,
copil prost-crescut, merg în fața ta, întorc capul,
strig: egoistule, milionar în lacrimi, sapă-mă cu ură,
da, am plecat, și ce dacă?
atunci când iubești pleci,
neapărat pleci,
ca să ai ce urî nu te uiți în urmă

adu-mi parcurile, catedralele-n fața ochilor de parcă ți-ai arăta spatele,
furișază-te ca-ntr-o mină goală, râzi în hohote,
scuipă-mă în ochi,
ca un călău care-și cunoaște puterea, arată-mă cu degetul


nu mă ierta… dar te rog,
cerșetor ce sunt, te rog, singura și ultima dată, te rog,
lasă-mă, și măcar pentru o secundă, lasă-mă cu pletele-n vânt
să plutesc,
alerg
pe străzile-ți albe

mi se-nmoaie genunchii