neprețuiților mei părinți
Părinții mei


Să scriu despre mama și tata separat
îmi este greu și poate e păcat !
Două destine în cinci decenii împletite
e greu să fie-n povestire despărțite !

Cinci decenii de eră comunistă
făcură viața lor o viață tristă !
Cinci decenii ce puteau fi minunate
au fost altfel de cum au fost visate!

Tata medic militar era ...
Mama pe cei patru copii îngrijea !
Trecu războiul. Era pace .
În liniște se vor reface !

Profesori, echipe inginerești
toată elită Țării Românești
la comuniști nu le trebuiau
doar gloată ne-nvățată vroiau !

Liste întregi cu ofițeri deblocați
umpleau ziarele. Cei buni erau alungați ...
Armata rămase cu soldați și caporali
dintre ei făcură colonei și generali !

Din fericire tata avea meserie
doctor putea oriunde să fie ...
Singur a știut cât a suferit
când uniforma de colonel a părăsit !

Războiul l-a despărțit de locul natal
Prutul , frumosul rău era acum hotar ...
Războiul despărți neamurile cu cruzime
nici nu știai ce mai poate vine !

"E altă țară ! E altă țară !" ...
Și trebuia mult să ne doară
să nu mai știm de mame și de frați
să fim cu milă priviți de toți ceilalți !

Și-a fost o vreme când rușii căutau
pe cei ce-n anii '40 în Basarabia erau !
Noaptea în beci părinții ne-ascundeau
ziua prin ambasade cu cereri umblau !

Nesiguranța ce plutea în țară
făcea ca sufletul să-i doară !
Erau fără milă stigmatizați :
toți fără rude , toți fără frați !

Și tata la patruzeci de ani era
Cu patru copii și cu nevasta
din armată cu cruzime aruncat
și departe de cea ce suflet i-a dat !

" Dar suntem încă tineri ", zise tata
" Om învăța să biruim năpasta !"
Cu greu până peste cap îndatorat
deschise cabinetul mult visat !

Dar, nu trecură nici măcar dai ani
când se anunță : " la stat totul să dai !"
Adio vise, adio muncă, adio bani !
Din nou în stradă , "medici golani !"

Și scaunul și instrumente i-au luat
la poliție mereu l-au chemat ...
De fiecare dată mama plângea nefericită
ce a sperat și cât era de chinuită !

" Să scoți aurul de unde l-ai ascuns !"
" Întoarceți casa cu dosul în sus !
N-am nimic decât inelul de la nuntă !"
"Mincinosule , cine te ascultă !"

" La canal să mergi în praf și pulbere
Să-nveți ce-nseamnă o supunere !" '
Se duse tata oropsit la Medgidia
Noi cu mama speram să reînvie România !

Într-un târziu exilul s-a sfârșit ...
Dar , alte dureri au mai venit :
de-acasă a aflat că mama i-a murit
pe frați , rușii în Siberia i-au zgonit !

Noi , copiii cu multă teamă-n școli mergeam
" Ce este tata ?" " Doctor ", tremurând spuneam ...
Adio premii ! Adio primiri la facultate
" Copiii de burjui să meargă la sate !"

Mai era și-un frate al mamei arestat
Un clan întreg o viață a suportat
umilințe și reproșuri fără rost ...
Tinerii nu-și puteau găsi un post !

Într-o zi pe tata iar l-au arestat
Șase luni a stat neîntrebat ...
Într-o zi un procuror trecu-ntr-o doară :
" Mergi acasă ! arestat din greșală !"

Ajunseră bătrâni cu inima bolnavă
O viață s-au luptat ; n-a fost o șagă !
Cu greu au crescut cei patru copii
sperând să le aducă multe bucurii !

De sărăcie n-au scăpat nici când ;
cu spaimă au trăit mereu în gând !
Fără comuniști cum ar fi fost ? Fără război ?
Doamne ! Doamne dă-le tinerețea înapoi !

Dar asta nu se poate prea bine știm ...
Viața l-i s-a scurs numai în chin !
Prea puține au fost clipele frumoase
prea multe evenimentele dureroase !

Crescuți în familii bune, educați
eram atunci din societate aruncați !
Era rușine să ai un tată general !
Era păcat să fi născut basarabean !

București, 20 iulie 1997