Noaptea se întindea la picioarele orașului
ca o târfă ce promitea iubire pe bani puțini.
Ferestrele blocurile filtrau emoția
împachetau liniștea în baloane de săpun,
locatarii le lansau cu fiecare respirație,
tot ei chemau regimente de licurici
care veneau ca și cum timpul ar fi transpirat
nădușit în iubiri efemere
petrecute la ore târzii între patru pereți.
Nopțile orașului meu se întrepătrundeau
cu trupuri umane desăvârșite în păcat,
în timp ce pe fațada blocurilor
se strângeau ploile să alunge singurătatea.