Mai lasă-ţi, mamă, vorba să mă-nşoapte
Şi de năzbâtii încă mă mai ceartă
Mai scrie-mi sânul tău pe tâmple-n soartă
Pân vei pleca pe căile de lapte.

Şi de fecior păcatele îmi iartă
Să am lumină-n vieţii bezne coapte
Că noaptea m-a cuprins şi zilei fapte
Mi-au adormit... Renaşte-mi veghei hartă!

Că numai tu a zorilor mi-eşti zână
Şi mult să-mi ţină Domnul ţărm matern
Şi rostul ăsta-n ani să tot rămână.

La piept de basm la tine visu-mi cern
Şi verdele din palma ta bătrână
Sunt eu, trezit din somnul lumii, tern.